Rugaciune de Craciun
Rugaciune de Craciun
Zilele Naşterii Tale
Când şi când Îţi sunt furate:
“Crăciunu-i când sunt bucate…
Şi când Moşu-aduce-n spate.”
Nu-s alte minciuni mai goale!…
Te înlocuim, Hristoase, cu bucate şi iluzii şi, chiar dacă făţărnicia, pervertirea şi ignoranţa caută să se aciueze în mai toate laturile credinţei noastre plăpânde, parcă perioada asta a Naşterii Tale minunate e cea mai predispusă la săgeţile vrăjmaşului. Şi, ce e mai rău în mahnirea ce Ţi-o aducem cu consecvenţă, e că de multe ori ne facem noi înşine, prin nepăsarea şi uituceala noastră, unelte de păcat şi prilejuri de poticnire pentru aproapele nostru… Aproape pe care îl vedem deseori prea departe!… Ne pricepem să ne observăm greşelile unii altora. Şi, de multe ori, chiar pe ale noastre… le observăm, asumăm, clasificăm, plângem, urâm… şi-atât. Cuţit să tăiem mădularul din sufletele noastre, mădular ce ne trimite în gheenă, nu avem mereu!… Ori e ruginit sau tocit de akedie, ori l-am vândut ca să cumpărăm cine ştie ce cadou fandosit de Crăciun. Sau, dacă avem cuţit, tânjim după o anestezie… duhovnicească!
Doamne! Iisuse Hristoase, Mire şi Prunc deopotrivă! Curăţă-ne pe noi! Nici-o vorbă frumos stilizată şi nici-o strofocare gâtuită de-a noastră în a Te cunoaşte nu face cât o atingere de-a Ta! Nu-mi pasă de nu Îţi vorbesc pe placul unora şi nu îmi pasă de mă judecă alţii! Judecă-mă Tu, Hristoase, dă-mi un ghiont boieresc să mă scutur de lâncezire şi să te slujesc!
Iisuse, vreau să Te iubesc!
27 decembrie, 2010.
